Frunze și drumuri rotitoare
și noi, vociferând la colț de stradă,
noi, lovindu-ne unii de alții
și tri-lu-li
și tri-lu-la
și multe alte amabilități.
Orașul, prea străin să miște pentru noi
măcar o moară,
măcar o râșniță de vânt.
Mergem noi ce mergem,
vorbim câte-n soare și-n lună
mai mergem noi ce mergem
și zidurile ne arată o umbră,
un singur cal
un singur viteaz
pentru unii Don Quijote
pentru alții Sancho.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.