Și vouă vă e dor câmpii
și vouă
vă ninge-n suflet și vă plouă
și peste voi trec - șiruri
cocorii și ciulinii,
când sângeră-ntre vânturi,
firave - gleznele luminii?
Și vouă vi-i a ducă pe drumurile toate,
ca totuși să rămâneți mai înrădăcinate
cu ierburi și salcâmi
și cu hotare,
numai în vis de toamnă călătoare?
Cin' ne-a însingurat fără iubire-n toamnă,
cu-atât adânc de zare clopotind,
cu-atâtea rădăcini legate de pământ?
Vol. "Intrare în anotimp", Editura pentru literatură, 1964
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.