Venea câteodată la mine.
De-adevăratelea. Jur!
Mi-era drag
și-mi iubeam pieptul că murea de dragul lui.
Dar nu înțelegeam niciodată ce-mi spune
trăncănea despre spaimă
despre o înșiruire de presimțiri negre
despre niște nopți albe
mânioase și insomniace
despre femei
sau poveri
despre vuiete și morți.
Ce știu eu ce-mi zicea?
Nu l-am înțeles niciodată,
dar mi-era drag. Jur!
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.