Obositor să faci acest eden,
să fie mai edenul!
Egalul orelor cu ele însele.
Evenimentul unui cocoș cântând de-amiază,
și cenușiul comunicativ,
un timp grăbindu-se încet, o laudă;
acest noroi placid în care-aluneci
fără căderi spectaculare,
utilul, prea util ferăstrău mecanic
despică trunchiul în felii egale
și îți despică țeasta în felii egale,
și restul, restul – mai contează restul?
Devii bunăvoința însăși
a părților, cu-ntregul.
Florența Albu – Poem în Utopia (Cartea Românească – 1983)
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.