Râdea bunicul
râdea cu râs nechezat, a mare voie bună.
Și povestea.
Iar noi rămâneam lângă foc,
popândăi ridicați în două labe,
înfricoșându-ne și minunându-ne
nemeritat.
Ne visam haiduci
deștepți și veseli
răscolind în copitele calului
colbul din Drumul Subțire
și glodul curții boierului Nan.
Era doar o poveste
dăruită azi memoriei mele
și tuturor anilor morți.
Râdea bunicul...
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.