Târziu ne aducem aminte,
târziu vin cuvintele.
În adâncuri de ape
arborii își înrădăcinează înaltul.
Își găsesc, între ei,
umbra mare-a privirii
acum pe-nțeles,
după trecerea timpului.
Și-a fost de mult tăcerea;
și-acum o facem cântec,
să nu înghețe inima
prea singură.
Vol. "Intrare în anotimp", Editura pentru literatură, 1964
vezi mai multe poezii de: Florența Albu