Am încetat să mai cred.
Inerția. Ce poate fi mai cumplit?
Nevoia de echilibru nu-i pentru oricine.
Deznodămintele
aparent neimportante
fac un întreg abrupt al lunecărilor.
Mulți spun: De ce să nu cazi?
Ar fi atât de grav să bușești pămîntul?
Da. Ar fi grav pentru că doare izbitura, ridicolul.
De aceea am încetat să mai cred în inerție.
Nu-i pentru mine.
Eu sînt prezentă la ora de echilibru.
Plecați, voi cei inerți în inerție!
Din colecția "Bărăganul"
vezi mai multe poezii de: Florența Albu