Roata fântânilor și prăfuirea vorbelor la garduri.
Nume aduse-aminte. Trece lumea.
Părinții au fost uitați. Acum începe
uitarea noastră ca o fermentație
a umbrelor, cu mustul.
Mișcarea spițelor continuă să ducă
pogoane de porecle
hăt, la Borcea; acolo, de sfântă Maria Mică,
se face bâlciul faimei.
Să rămânem,
să întrebăm, să cumpărăm, să vindem...
Ne-am dus cu mâna goală
și ne-ntoarcem
c-un car pe-atâta de nimic -
nici vreme nu a fost să ne tocmim.
Miroase lumea a marfă nouă.
Strigarea ei
ne-a împuiat urechile!...
vol. "Epitaf", editura Cartea Românească, 1981
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.