Dimineața pământului, veche,
galbene - miriștile întinse
și-o limpezime de vreme,
pregătită de-acum
să devină amintire.
Nehotărnicite
zboruri și gânduri -
de m-aș pierde-n atâtea întinderi,
aș întâlni copilul și bătrânul
care m-așteaptă la capătul vârstelor,
acolo unde se-ncheie
orizontul cu drumuri.
Lumina ne atotcuprinde.
Austrul ne trece prin aripi,
înfiorând cu zbor presimțit.
E o lumină înaltă
și morile macină
și strugurii strâng tării și culori.
Umpleți cu vin
aceste pahare;
vremea se face
drum înainte!
vol. "Intrare în anotimp", Editura pentru literatură, 1964
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.