Fericita stare de-a fi.
Melcii se plimbă
de-a lungul punctelor
la orizont
privind cu ocheanul întors
înfiorarea, răcirea,
luxurianța aridului.
Dar ce vedem?
Era un alb
o aripă sau vîslă
tot ceea ce trebuia să fie pereche -
puncte de sprijin în fuga culorilor,
în degradarea culorilor.
Și nici nu-i posibil să fie acolo
linia totalului...
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.