Alcool și vânt - albastru de tristețe -
ne zugrăvește toamna chip prelung,
pe zidurile lumii clătinate;
această judecată de apoi
la care sunt chemate
iubirile ne-ntregi.
Răspunde tu și dezvinovățește-te.
Șarpele mușcă amețit din trunchiul meu;
rămâne partea mea
vântul de sete,
rămâne focul viscolit,
în săptămâna roșie a patimilor.
Alcool și vânt. Se-aude pasărea
țipându-și dragostea
în ceasul ispășirii.
Vol. "Himera Nisipurilor", Editura Tineretului, 1969
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.