Am stat nemișcată,
ascultând ce nu se spune,
în timp ce vocile își căutau sensul
pe marginea unei propoziții uitate.
Toți aveau dreptate,
și tocmai asta era problema.
Cuvintele nu se potriveau,
dar fiecare frază părea rostită cu certitudine.
Un adevăr perfect conturat
într-o oglindă aburită.
"Exact așa stau lucrurile, doar că invers citite",
a spus cineva,
și pentru o clipă
m-am simțit liniștită.
Ca și cum
confuzia ar avea, într-un final,
o logică.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.