Un plâns de milog în mijlocul cerului.
Vară de secetă. Plânsul milogului.
Mohorul uscat sub talpă.
Praful cât lumea și lumea.
Amintiri, copilărie, cenușă.
Ochi fără milă. Ochii de arșiță văd:
drumul - căruța milogului - miriști-
ruga de ploaie cu prapuri și sfeșnice -
marginea satului
vedenii în flăcări.
Mirosul toropitor - bozii sau laur
nu mai știu - bozii sau dracilă
fântâni - iarăși fântâni
drumuri - porecle
Ochii arși de secetă,
ochi fără milă privind
răspântia, căruța milogului...
Și tânguirea deodată, tare,
deodată asurzindu-mă
din amintiri.
Vol. "Epitaf", Editura Cartea Românească, 1981
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.