Craii de Curtea-Veche
s-au rătăcit în burg.
Se-nfiripaseră-n amurg
din praf de dărâmături,
în strai vetust -
fantoșe melancolice și grave,
cu-nțepeniri nerafinate în ținută,
cu ochii stinși, în fața mască pală.
Treceau pe străzi, alături,
în pulberi violete de amurg,
pe lângă șantiere
și marmoree coloane albe
cu pas molatic.
Mais, où sont, où sont?...
Le duce-amurgul
să le-nece-n noapte
precum grădinile în rouă.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.