Cum e să te agăți de orice murmur,
de orice drum fără întoarcere,
de orice picătură de smalț
zbenguită prin gânduri?
Nici o vindecare
nu-și arată aripile la geamurile
casei părăsite.
Pustia e speriată și fuge
să culeagă urmele fumului
suspendat într-un "demult"
ca pe-o doctorie necesară
multelor, nevrutelor, minunatelor
sale nevroze.
De parcă s-a rătăcit...
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.