De când n-am mai mâncat agude,
de când n-am mai jucat baba-oarba,
de când n-am mai stat la perete,
cu ochii deschiși în lutul, în varul, în luna;
de când mă rotesc
în jurul cojii de ou,
albușului, gălbenușului, plodului,
de când ciocnesc,
de când tot sparg învelișuri,
de când tot ies
ca iar să mă-ntorc
- coaja, albul, galbenul, plodul,
spre ultimul miez.
O, miriști,
sentimentul miriștii
neant...
vol. "Epitaf", Editura Cartea Românească, 1981
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.