Cer hăituit peste mare,
zăpada se-adună-n scoicile putrede,
putrezește zăpada,
marea ne umple inimile
cu furtună -
Doamne, apără-ne de noi!
Aici a fost un țărm rasat,
muzici, vânturi prelinse,
coniac amurgind în cristale
și-n saxofoane -
marea le azvârle -
Doamne, apără-ne de noi!
La țărmul de sud
cochiliile pictorilor - ohoo! -
cochiliile pictorilor, albastre,
idilice,
visează soarele
- lumină profanatoare -
sângele - marea se-ntunecă -
Doamne, apără-ne de noi!
Vol. "Himera Nisipurilor", Editura Tineretului, 1969
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.