Imaginea ta îmi hrănește simțirea
că nu mai sunt eu,
că nu mai sunt pasărea liberă-a ploii.
În cumințenia sensului meu,
care-a-noptat în palma ta caldă,
visez alte praguri secrete.
Sunt trupul unei speranțe.
Cuprins între gânduri perfecte,
perene,
egale cu noi,
îți resimte căldura.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.