Singurătatea
cum se apropie,
cum zboară prin aer
cu umbrela deschisă,
cu farmecul ei trecut
și cupletele din altă vreme!
O seară verzuie
și doamna aceasta demodată,
puțin Mary Poppins,
cu umbrela ei larg desfăcută,
puțin Madame Bovary,
cu obscenitatea ei provincială,
planează în cerul orașului,
în seară, prea limpede seară -
steaua pustiului verde.
Dar cine să o observe?
Toți au treburi mai importante.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.