Aud, prin zid, cutremurarea mării.
Se-ntorc în aer oameni fără trup,
surâsuri amintind prezențe
și din nisip, de-a lungul țărmului
răsar
capete-măști, ochi mari deschiși,
totemuri arse-n lună,
cu fața către mare,
de parcă-așteaptă-ntoarceri
ori plecări; de parcă-așteaptă -
Doamne, și trebuie să trec
de-a lungul țărmului
și să le întorc spre mine fața!
Vol. "Himera Nisipurilor", Editura Tineretului, 1969
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.