Câinele. Broasca țestoasă.
Păsăruica de colivii.
Eu. Și din etaj în etaj
din terasă-n terasă
babilonia singurătății.
Prim plan suprapus
indescifrabila clamoare
suflet unit cu alții
urlăm tăcem fraternizăm
orașul și lumea și toate
cum trebuie să fie
cum au fost gândite închise
în fagurii unui cer
radios.
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.