Oraș de pietre vechi,
oraș de pietre zei,
de două mii de ani oprită-i clipa,
cu dalta-n frunza de acant.
Zeițele iubirii și norocului
întind în aer mâna fără daruri.
Numai Thanatos - zeul morții
trece,
din pietre, peste țărm, bătând aripa;
c-un braț întins spre boltă
își ia partea...
Bate în orologiile cetății
un timp - și el le-ntoarce arcul,
cu o mișcare-naltă de aripă,
pentru măsura vremii înainte.
Eu l-am văzut frumos și-ntunecat -
primind ofranda luptei și neliniștei;
și te-am lăsat, iubire,
acestui singur zeu,
să te înveșnicească
peste durerea mării.
Vol. "Himera Nisipurilor", Editura Tineretului, 1969
vezi mai multe poezii de: Florența Albu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.