În flori de tei mi-am îngropat mirosul
L-am dus la rădăcină ca pe-un drog
I-am pus ca pază sufletul, fricosul
Și acatist de șoapte, drept zălog.
În flori de măr am scris o epopee
Anume - epopeea primăverii
S-o poarte vântul printre căi lactee
Și s-o recite în văzduh toți merii.
În flori de zarzăr am aprins scântei
Din jarul plămădit la Înviere
Am agățat în ramuri anii mei
Să-nvețe-n timp nevoia de tăcere.
În flori de floarea soarelui am pus
Puțină foame și puțină sete
Iar soarelui la răsărit i-am spus
De-ntârzie pe câmp, să nu regrete.
La flori de iasomie, am clacat.
Nu am știut ce muguri vor să nască!
Și-atunci pistilii, toți i-am îmbrăcat
În alb, precum e iia românească.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.