Paltonul meu simplu și un felinar pe capătul podului,
Noaptea de toamna, buzele mele umede în ploaia înceată -
Așa m-ai văzut prima dată, vei mai ține minte?
Dar mie mi-era limpede ca doi și cu doi,
Moartea va veni la mine de ziua mea,
învelită în hârtie de cadouri, în hârtie de „ziua-mea”,
și imediat cum ajunge îmi va aminti de ziua-mea:
nu m-am născut ieri, și nici alaltăieri.
Om bătrân – ce are el în viața lui?
Se scoală dimineața, și o dimineață în care nu se scoală.
târâș grăpiș se duce spre bucătărie, și acolo
apa călduță îi reamintește,