Se lasă tăcută o umbră pe zare,
Ecou ce străbate o lungă cărare,
În taină tresaltă un cântec ușor
Ascunsă rămâne o rană și-un dor.
Gânduri se frâng într-un dor de-încetare,
Iar foșnetul serii aduce chemare,
Să fiu văzută într-un dor și fiori,
Din stele să-mi crească miraje și flori.
Prin umbre adânci se-ascunde chemarea,
Și-n liniștea-adâncă se naște visarea,
Iar timpul se oprește plutind visător,
În lacrima albă ce tremură ușor.
În noaptea adâncă eu iar simt chemarea,
Din suflet răsare mereu încercarea,
Fiori ce-și vorbesc în șoapte ușoare,
Pe ritmuri de dans etern visătoare.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.