Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cumințică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.
De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las să zacă într-un vraf,
Dar zi de zi și seară după seară,
M-am tot ferit să nu bag mâna-n praf.
Și poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Și poza aceasta, cea mai dragă mie,
Acum e ternă și s-a zdrențuit.
Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
Să vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.