Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDVIII

Un tată este un stejar
Ce are-n fibre ceresc har...
Să fie falnic, dârz și drept,
Furtuna să o simtă-n piept.

Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cumințică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.

Veniți, voi sfinte umbre din salba ce-a apus,
Că-i vis sau că-i trăire pe-acolo, nu ne-ați spus...
Cărarea noastră-n palmă, sculptată e de voi,
Cu punți peste prăpăstii, cu mal pentru șuvoi...

Sunt singur. Numai ceasul
Mai sparge liniștea acestor ierburi.
Uitați-vă la mine, sunt rămasul
Iubirilor ce-au ars in alte evuri.

Zadarnica nu-i truda si osteneala mea
Infuriate valuri se tot reped in ea
Dar toata forta,toata salbaticia lor
In liniste si pace,ca stanca,o ignor.

Visătorul

Ai fost creat din cioburi de lumină
În umbre de amurg te-ai întrupat,

Once you find a doll, a beauty doll, founded on an unstable narrative thread, a narrative thread who is hard to find, the same narrative thread who makes a lot of sundry types of dolls.

Once time staring at that doll, you saw a winking, not your winking, not the doll winking, your chaotic imagination winked at the piece of yarn, that piece of yarn...so tempting to take it in the hand. For the first time you see that missing button on the doll face.