Sub plopul ce-a încărunțit
De frigul ce repede-a venit
Lumina nostalgiei toamnei
Reflectă chipul unei doamne.
Privirea ei străpunge timpul,
Proptește demn și mândru trupul
Sub frunze galbene de plop
Punând la ochi un rid, un strop...
Sunt amintiri frumoase, triste
Pe fruntea doamnei și artiste
Descriu în linii portativul
Experiențele, motivul
Privirii drepte ce străpunge
Timpul trecut ce o ajunge.
Frunze de plop îngălbenite
Sunt la picioarele-obosite
Și doamna demnă, mulțumită
Privește drept, e liniștită
Căci ea și toamna aurie
La pace sufletească îmbie!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.