Frământare - Alexandru Cristian
Poezie adăugată de: Alexandru Cristian

    luni, 28 ianuarie 2019

Sufletul meu iar a rodit
cred că iarăşi m-am îndrăgostit.
inima mea uşor tresare
când apare ea în zare.

mă pierd în ochii ei
verzi de brad,aş vrea pielea
să-i ating,iar buzele să le frământ
cu părul ei să mă joc
ah simt că-mi ia inima foc.

te văd ce păr negru ai
superb,fin ca iarba moale
ce glas ai,o cântare de rai,
iar mâinile...tremurânde şi blânde.

ce piele albă precum neaua,
mişcări de sirenă ai în tine,
şolduri ferme,ademenitor către mine
îţi roteşti privirea.

nu,iar simt o chemare
a inimii,să iubesc,
e aceeaşi frământare,
de tine mă-ndrăgostesc.



vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.