Între noi, timpul, pantera roz, jocul.... și păcatul
de-a fi iubit.
De câte ori duc mâna la inimă, aud răsucindu-se,
într-un vaiet prelung, insomniile atâtor dorinți.
Tu taci și tăcerea ta îmi vorbește,
îmi pune întrebări la răspunsuri și mi le tălmăcește.
Tu arzi și flacăra ta mă transformă în cenușă,
îmi aduni resturile rămase și le pui într-o clipă.
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.