.
din ciclul " Împotriva Curţii Papale de la Avignon", traducere de Lascăr Sebastian, editat în 1959
De Babilonul-acesta - încălcător de crez,
A greşurilor mamă, durerilor lăcaş,
Neruşinării pradă şi binelui vrăjmaş -
Fugii departe, viaţa curată să-mi păstrez.
Şi la Vaucluse stau singur.Precum mă-ndeamnă-Amor,
Culeg cînd flori şi ierburi, cînd rime cu- nţeles.
Vorbesc ades cu dînsul, şi mă gîndesc ades
La vremi mai bune: - aceasta mi-i sprijin şi ajutor.
Nu-mi pasă, nu de lume, nici de noroc nu-mi pasă,
Şi nici de mine însumi ori de-asprele nevoi,
Şi nici de patimi nu mi-i lăuntrul străbătut.
Doar doi mi-i vreau aproape: iubita, sfioasă,
Cu inima-mblînzită; iar celălalt - vioi,
Înzdrăvenit şi teafăr, aşa cum l-am ştiut.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.