Nu-i răutate ca-n dușman,
Nici țâfnă ca-n îmbogățit,
Nici drum mai sigur ca ăl plan,
Nici sprijin ca de la amic,
Nici furie ca-n gelozit,
Nici teamă ca-n invidios,
Nici forță dacă n-ai râvnit,
Nici față ca de om voios;
Nici slujbă ca la suveran,
Nici nume ca de om hulit,
Nici prânz de nu halești baban
Nici zel ca de la cel înfipt,
Nici jale ca la-mbolnăvit,
Nici companion ca ăl virtuos,
Nici cuib precum cel îngrijit
Nici față ca de om voios;
Nici lux deplin ca-n traiul calm,
Nici dor de nu-l ierți pe iubit,
Nici decât moartea mai infam,
Nici chin ca-n sufletul rănit,
Nici bogății ca-n om cinstit,
...........................................*
Nici chefuri ca la preamărit,
Nici față ca de om voios;
Ce-ați vrea să spun eu la sfârșit?
Nu-i ton ca-n verbul prietenos,
Nici lauri dacă n-ai murit,
Nici față ca de om voios.
*versul acesta lipsește din text
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Francois Villon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.