Balada pentru Robert d' Estouteville(Pe care Villon a dat-o unui gentilom, însurat de curând, pentru a o trimite soției sale, pe care a cucerit-o cu spada)1 - Francois Villon
Adăugat de: advas

Atunci când uliu-n zori de zi se-avântă,
Mânat de bucuria unui zbor,
Brăzdând văzduhul, sau când mierla cântă
Refrenul vesel, ademenitor,
Ofer și eu , dorinței slujitor,
Iubirea ce-n plăcere se consumă,
Stă totul scris în cartea lui Amor.
Ei, și de-aceea suntem împreună.

Doamnă, îi ești inimii mele sfântă,
Eu slugă îți voi fi pân’ am să mor,
Laurul calm mă apără și încă,
Olivul suav mă vindecă de dor.
Rațiunea nici nu vrea să mă dezbăr
(Eu acceptând oricum ce vrea să-mi spună)
De-a te servi, ea vrea s-adaug și-un spor
Și de aceea suntem împreună.

Când cu tristețea viața mă confruntă,
Norocul când îmi e răuvoitor,
Ochii tăi dulci durerea mi-o alungă,
Cum vântul poartă fumul peste zări.
Sâmânța ce-o arunc pe-al tău ogor
N-o pierd, e rodul meu până la urmă.
Iar Dumnezeu vrea să lucrez de zor ;
Și de aceea suntem împreună.

Prințesă, iată purul adevăr:
Eu sunt al tău pe veci și se prezumă
Că tu vei fi a mea în viitor
Și de aceea suntem împreună.


1.În primele 14 versuri ale baladei apare acrostihul ”Ambroise de Loré”,numele soției prefectului de Paris , Robert d’Éstouteville. Nu se știe sigur dacă între nobilul d’Éstouteville și studentul Villon a existat o relație de prietenie, cert este că Balada a fost scrisă și dedicată în semn de mulțumire pentru iertarea poetului în scandalul ”Pet-au-Diable” (Pârțul Diavolului), el participând la revolta studenților Universității din Paris
( ceva asemănător cu revolta studențească din luna mai 1968, tot la Paris!).

Traducerea: Adrian Vasiliu



vezi mai multe poezii de: Francois Villon




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.