Balada Spânzuraților - Francois Villon
Adăugat de: advas

BALADA SPÂNZURAȚILOR

Frați oameni care după noi veți fi
Nu ne priviți cu inima-mpietrită
Milă aveți, căci astfel veți primi
A Domnului iertare înmiită.
Cinci-șase suntem, ceată osândită
Cât despre carne, din belșug hrănită
Acum e devorată, putrezită
Noi, oasele, pulberi suntem, inerte
Nu râdeți de a noastră grea ursită
Pe Dumnezeu rugați-l să ne ierte!

Dacă vă zicem frați n-ar trebui
Să ne disprețuiți în greaua clipă
Pe drept pieirăm. Însă-i bine a ști
Că nu întreaga lume e cinstită.
Scuzați-ne, căci fapta-i pedepsită,
La fiul Doamnei noastre, preamărită
Mila să nu-i fie secătuită
Ca să scăpăm de-a iadului pecete.
Nu v-amuzați, moartea-i deja primită,
Pe Dumnezeu rugați-l să ne ierte!

Ploi aspre ne spălară zi de zi
De soare ne fu pielea înnegrită
Corbi, coțofene, ne- au scos ochii și
Ne-au smuls sprâncene, bărbi, într-o clipită
Și n-avem nicio oră liniștită
Cu vântul care-ntruna ne agită
Ne bântuie cu boarea lui aridă.
Mâncați suntem, de păsări și insecte.
Rămâneți deci departe de ispită
Pe Dumnezu rugați-l să ne ierte!

Isuse, Prințe peste- a lumii gintă
Nu lăsa Iadu-n gheare să ne prindă
Cu el n-avem a face, doar a pierde
Nu-i glumă viață noastră chinuită
Pe Dumnezeu rugați-l să ne ierte!

Traducere: Adrian Vasiliu



vezi mai multe poezii de: Francois Villon




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.