Baladă veselă despre crâșmari - Francois Villon
Adăugat de: advas

De arc țintit, de lance înfierată
De șpangă, de măciucă ghintuită
De o ghisarmă, de-aprigă săgeată
De șiș, de toporișcă ascuțită
De cuțitoi, de lamă oțelită
De spadă, de cârlig de vânătoare
De asasini pândind la drumul mare
Le fie corpul jupuit de piele
Iar inima făcută bucățele
Tăiați la gât , încremeniți de groază
Haliți de-ar fi de scroafe și purcele
Crâșmarii care vinul ni-l botează.

De arc turcesc, de spată spintecată
Le fie burta și în jar prăjită
De foc grecesc peruca arsă toată
În patru vânturi țeasta răspândită
Să moară-n ștreang de moarte chinuită
De gută vreau să moară fiecare
Mă rog să-i sfredelească-n mădulare
Arzânde suliți înmuiate-n fiere
Zece călăi să-i bată la picere
Sau în oloi să-i fiarbă la amiază
Să fie rupți de patru iepe rele
Crâșmarii care vinul ni-l botează.

De tun le fie moaca sfărâmată
De tunete ființa copleșită
Și-ntregul corp, iar carnea sfâșiată
De câini mastifi, de fulgere lovită
Vedere să și-o piardă-ntr-o clipită
Și bântuiți de ploi și de ninsoare
Furtunile într-una să-i doboare
Goi, tremurânzi, lipsiți de toate cele
Urlând sub lovituri și de durere
În Rin zvârliți, apoi cuprinși de groază
Tocați să fie de baroase grele
Crâșmarii care vinul ni-l botează.

Prințe, le deie Domnul doar belele
Venin în mațe, scurgeri la găoază
Acestor hoți, acestor mari lichele
Crâșmarii care vinul ni-l botează.

Traducere: Adrian Vasiliu



vezi mai multe poezii de: Francois Villon




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.