Domol se misca zeii nomolului fecund.
Le picura pe frunte amurgul luat în coarne,
Ca parc-ar vrea deodata în aur sa se-ntoarne
Elementarul negru ce-a rabufnit din fund.
Salbatica stihie din smârcuri s-a ales,
Ia chipuri smoala hâda si umbla pe picioare,
Mugesc catre lumina huidume visatoare,
Noroi cu ochi nostalgici porneste peste ses.
Ies doi, ba trei... O turma, haotice vedenii,
De varsatori zanatici scapati de dedesupt
Îsi scrie zodiacul cu mâlul tot ce-a supt.
Pe drumurile noastre... Spaimântatoare genii
Aduc în sate noaptea dospita-n vraji de stele.
Opriti la porti, asteapta, ca soarta-n ceasuri grele.
vezi mai multe poezii de: Francois Villon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu drag, Alice!
Gerra Orivera
joi, 30 iulie 2015
Foarte frumoasa, iti multumesc Gerra.
alice
joi, 30 iulie 2015