Cerere către Monseniorul de Bourbon - Francois Villon
Adăugat de: advas

Cerere către Monseniorul de Bourbon1

Senior al meu, stăpâne venerat
Floare de Crin , regească descendență,
Franҫois Villon, de Soartă măcinat
Prin nedreptăți și oarbă violență,
Vă roagă, cu umilă deferență,
Să- i faceți de se poate-un împrumut.
Semnează la notar dintru-nceput
Ca să Vă garanteze rambursarea
Fără vreun prejudiciu, e știut
Și nu veți pierde decât așteptarea2.


Nicicând de la vreun prinț n-a-mprumutat
Doar de la Voi, în semn de-obediență.
Iar șase scuzi , pe care-odat’ i-ați dat
I-a cheltuit demult, pe subzistență.
Se va plăti întregul, la scadență,
Așa e just, și-n timpul cel mai scurt
Căci dacă prețul ghindei a crescut
Și-n codrul din Patay3 merge vânzarea,
Atunci veți fi plătit numaidecât
Și nu veți pierde decât așteptarea.


Mi-aș pune sănătatea la mezat
Lombardului, zaraf prin excelență,
Lipsa de bani prea mult m-a încercat
C-aș face chiar și astă imprudență.
Pieptar, chimir, nu-i nicio diferență
Ambele-s goale și n-am priceput
De ce eu nicio cruce n-am văzut,
Afară de răscruci, ce-ți taie calea,
Una reală poate văd curând4
Și nu veți pierde decât așteptarea.


Mărite Prinț, în bine ne-ntrecut,
Știți oare cât de tare m-a durut
Să nu ajung să-mi aflu alinarea?
Dați-mi Vă rog, un sprijin, cât de cât
Și nu veți pierde decât așteptarea.

Pe spatele scrisorii:

Du-te , scrisoarea mea și fă un salt,
Cu toate că n-ai limbă, nici picioare,
Și demonstrează, în cuvinte clare,
Că-s luat de sărăcie cu asalt.



1.Nu se știe exact cine este destinatarul acestei scrisori, părerile fiind împărțite. Unii cred că ar fi vorba despre Jean II, duce de Bourbon, alții îl indică pe Charles d’Orléans.
2.Așa ceva li se spune celor care dau bani cu împrumut la persoane insolvabile. În mod evident, Villon face bășcălie!
3. Altă glumă a lui Villon: pe câmpia de la Patay,la 18 iunie 1429, englezii au suferit o mare înfrangere în fața oastei franceze, conduse de Ioana d’Arc. Acolo nu există nicio pădure! Am putea spune, în limba noastră neaoșă, că Villon continuă cu miștoul!
4. Villon se referă la crucea care exista pe monezile de la vremea aceea. Practic, pentru el, o ”cruce reală” însemna moneda însăși.

Traducerea: Adrian Vasiliu



vezi mai multe poezii de: Francois Villon




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.