Înaltele nelinisti din plopi s-au desteptat
Si-n ierburile prinse de presimtiri strecoara
Cu sosote, un tremur de gând întunecat,
Si carnea goala-a verii deodata se-nfioara.
Ce uneltiri apasa si cine sta la pânda?
O clipa helesteul se face de pamânt,
Sibila prinsa-n spasme cu frunza spumegânda,
O pluta despletita profetizeaza-n vânt.
Surd, în zaduful zarii s-a zvârcolit o zvoana:
Furtuna-n cap cu goarne zbucnite din senin
Galopuri nevazute, bubuitoare zboruri...
Crunt, Nordul îsi rastoarna cumplita lui bulboana
Din care grele armii de nori vuind în coruri
Cu tolbele de ploaie si grindeni pline vin.
1943, iulie 25
vezi mai multe poezii de: Francois Villon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu drag și eu!
Gerra Orivera
duminică, 13 septembrie 2015
ce frumoasa e..lina..curgatoare..
mi-a placut..
multumesc!
cu drag,
danab
duminică, 13 septembrie 2015