Mie ( cel alb)
mi-a fost durerea din suflet patina vieții
și tatuat cu semne reci pe inimă - tatuat albastru,
am fost închis la margini de pământuri, într-un castru.
Eu cel alb am fost, și sunt, și voi fi.
Mie ( cel negru)
ura lumii mi-a dat aripi de ură
și sângele mi-a fost cale în umblet
și cu sabia cuvântului am scris tatuaje roșii altora pe suflet.
Eu cel negru am fost, și sunt, și voi fi.
Frate alb, frate negru.
Dualitate prinsă-n șablonul sufletului meu,
nedespărțită și supraviețuitoare mereu,
născută ești de-o suflare de zeu.
vezi mai multe poezii de: Georgebrancu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Profund mesaj!
Agafia
miercuri, 06 martie 2019
Purtăm în noi negru și alb, suntem energie pozitivă sau negativă, alegem și respingem, suntem ceea ce ne definește.
Citit, plăcut, meditez :)
Cu drag!
Adina Speranta
marți, 05 martie 2019