Umblaţi, acolo, sus în lumină
Pe dulce plai, voi, fericite genii!
Strălucitoare adieri
V-ating uşor, plutind
Ca degetele-artistei
Pe strune sfinte…
Neştiutori de soartă
Ca pruncul în somn,
Respiră zeii:
Cast ocrotit în mugur născînd
Înfloreşte etern spiritul lor,
Şi ochii lor fericiţi
Privesc în tăcută,
Eternă seninătate.
Şi noi am fost ursiţi
Să nu sflăm nicăirea odihnp:
Dispar şi cad
Sărmanii oameni,
Orbeşte, de la un ceas la altul,
Ca apa zvîrlită din stîncă
În stîncă,
De-a lungul vremii, în necunoscut.
În româneşte de Şt.O.Iosif
[Prima ediţie: Sămănătorul, nr. 36, 5 septembrie, 1904; text reprodus după Şt. O. Iosif
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.