Numai o vară îngăduiţi-mi, Amarnicelor!
Şi o toamnă-n care să se pârguie cântu-mi,
Ca inima mea, bucuroasă, de dulcele
Joc săturată, să-mi moară apoi.
Sufletul, care zeiescul său drept nu şi-l primeşte
Pe pământ, nici jos nu-şi află odihna, în Orcus.
Dar mie odată divinul, ce-n inimă-mi
Zace, Poemul mi-a fost izbutit,
Fii lăudată, deci, pace din lumea duhurilor!
Mulţumit voi fi, chiar dacă-al corzilor sunet
Cu mine-n adânc n-a căzut; căci odată
Ca zeii am trăit, şi mai mult nu râvnesc.
Traducere ŞTEFAN AUG. DOINAŞ,
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.