Pentru ce te-ai oprit? Nu-ţi mai place acuma,
Ca pe vremuri, să cânţi ? Şi totuşi, tânăr, sub cerul
Vrăjit de speranţe, ai pus tu,
Vreodată, capăt cântării?
Ca norocul, mi-e cântecul. – Vrei în crepuscul
Să te scalzi fericit? S-a stins, şi pământul e rece,
Iar pasărea nopţii îţi zboară
Cu aspru zvâcnet prin faţă.
Traducere ŞTEFAN AUG. DOINAŞ,
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.