Loc liniștit cu iarbă verde;
Culcați stau toți sub cruce,
Acolo mi-e prietenul, se pierde,
Sub geamuri colorate și năuce.
Când luminează, cerul strălucește
Amiaza, când primăvara se-odihnește
Norul ceresc de-ndată se ivește
Iar ziua de plecare se grăbește.
Nici zidurile nu sunt liniștite
Deasupra cărora un pom atârnă;
Cu rouă neagră, frunzele pleoștite,
Doar fructele în pârg stau într-o rână.
Acolo în capelă, o liniște de întuneric
Și nici altarul parcă nu-i întreg,
Și multe lucruri stau acolo feeric,
Pe câmp în vară greierii liniștea dezleg.
Când se aude pastorul vorbind
Mulțimea de prieteni stă ș-ascultă,
Ei stau cu morții știind că în curând
Nici ei nu vor avea vreme prea multă...
traducere Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.