Pe un dulce tărâm, fericite voi, Genii!
Strălucite, zeiești adieri
Ușor va ating,
Ca degetele femeii la harpa
Sfintele strune.
Fără ursita, precum adormitul
Copil, respiră Cereștii;
Cast ocrotit
Într-un mugur de rand
Înfloreste de-a pururea
Spiritul lor,
Iar ochii, preafericiții,
Privesc în tăcuta,
Pe veci claritate.
Ci noua nu ni-e lasată,
In niciun loc alinarea,
Se petrec si se surpa
Chinuiti muritorii,
Orbeste zvarliti
Dintr-un ceas in altul,
Ca apa din piatra
In piatra cazand,
Mereu in abisu-ndoielii.
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.