Doar o vară lăsaţi-mi, Puternicelor!
Şi-o toamnă, ca viersul meu să dea rod,
Ca mai voioasă inima, -n dulcele
Joc săturată, să-mi poată muri.
Sufletul ce-n viaţă n-avuse divinul
Său drept, nici în Orkus pace nu ia;
Dar harul curat dacă vreodată-n
Inimă-l port şi versul mi-e sfînt;
Bun găsit atunci, pace-a lumii de umbre!
Sînt mulţumit chiar dacă tu, cîntecul meu,
Nu m-ai călăuzit într-acolo; odată
Trăit-am ca zeii, mai mult nici nu vreau.
În româneşte de Ion Pillat
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin