Când în depărtare a omului viață reînvie,
Unde în depărtare strălucește-a viței vie
Acolo sunt, și-a verii câmpuri goale,
Pădurea-ntunecată răsare-n zări domoale.
Natura întregește a vremii perspectivă,
Adastă doar o clipă, trecând, definitivă,
Spre cerul așteptând tot ce-i perfect;
Atuncea oamenilor pomii le înfloresc.
traducere Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.