Ființă sfântă! adeseori am stingherit
Dumnezeiasca-ți liniște de aur
Și multe din profundele, ascunsele dureri ale vieții
Le-ai cunoscut prin mine.
O! uită și iartă! Ca nourul acela
Ce trece prin fața lunii pașnice, trec
Și eu, iar tu te odihnești strălucind
În frumusețea ta, lumină dulce.
Traducere – Alexandru Philippide
Antologie – Flori de poezie străină răsădite în românește
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.