,,Pentru ce îl cinsteşti mereu, sfinte Socrate,
Pe tânăru-acesta? Ceva mai măreţ nu cunoşti?
Pentru ce ochiul tău îl priveşte
Cu dragoste, ca pe un zeu?”
Cel ce-adânc a gândit, mereu viaţa iubeşte,
Înalta virtute-o-nţeleg cei ce-n lume-au privit,
Şi se-ntâmplă că ades Înţelepţii
La urmă tânjesc spre Frumos.
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.