Omul, el singur, își alege viață, moarte,
Fără de greș cunoaște-nțelepciune, cugetare,
Și amintiri pierind în lume, și-o valoare
Lăuntrică de care nimeni nu-l desparte.
Natura-n fast îmbracă zilele-nfrumusețate,
Și spiritual în sinea lui pogoară cerul
Prin râvne noi………
Și astfel tâlcurile vieții înțelege,
Din măreție și sublime își face scop și lege,
Și-n viața lumii tot ce-i omenesc exaltă,
Și-n sensul nalt un prag de viață mai înaltă.
Traducere Ștefan Aug. Doinaș și Virgil Nemoianu
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.