Amabil (sunt) față de om și întâmplare,
amabil cu toată lumea, chiar și cu ierburile:
un petec de soare pe povârniuri de iarnă…
scăldată-n duioșie,
o moină a sufletelor ninse:
………………………………………………………….
Distant față de micile
câștiguri: când văd băcanul
cu mână lungă,
îmi vine pofta
să mă las păgubaș –
aceasta-mi cere gustul meu cel năzuros.
Traducere Simion Dănilă
vezi mai multe poezii de: Friedrich Nietzsche
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.